Memoria calculatoarelor are două caracteristici principale:
- Latența – timpul necesar pentru acces la date care trebuie să fie cât mai mic.
- Rata de transfer – cantitatea de date accesată în unitatea de timp care trebuie să fie cât mai mare.
Când spunem că memoria este rapidă înțelegem că are o latență foarte mică și o rată de transfer foarte mare.
Tipuri de memorie internă – memorie fără de care sistemul de calcul nu poate funcționa:
- Memoria CACHE. Se află în procesor și este o interfață dintre procesor și magistrala de date. Păstrează în ea datele cel mai des accesate. Mai multe despre CACHE aici: https://www.pchouse.ro/blog/ce-este-memoria-cache-a-procesorului/
- R.O.M. – READ ONLY MEMORY – Se află pe placa de bază și păstrează în ea setări referitoare la componentele fizice ale sistemului de calcul precum și data și ora sistemului. Software-ul memoriei R.O.M se numește B.I.O.S. – BASE INPUT OUTPUT SISTEMS – și ea este alimentată de o baterie de pe placa de bază ce îi permite să păstreze datele atunci când sistemul de calcul este scos din priză. Observație: La telefoanele inteligente memoria R.O.M. este memoria principală în care se păstrează toate datele interne inclusiv sistemul de operare. Mai multe despre ROM – BIOS aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/BIOS

- R.A.M. – RANDOM ACCES MEMORY – memoria cu acces aleator este memoria de lucru propriu zisă a sistemului. Ea funcționează numai atunci când sistemul de calcul se află în funcțiune. Când oprim sistemul de calcul datele din R.A.M. se salvează pe suporturi de memorie externă sau se pierd.
https://www.youtube.com/embed/RSigQ2zboQ0?feature=oembed Video 1 Despre memoria RAM
Tipuri de memorie externă – memorie care poate fi deconectată de la sistemul de calcul uneori chiar în timpul funcționării acestuia și conectată la alt calculator:
- H.D.D. – HARD DISK DRIVE – are latență mare și rată de transfer mică adică este cea mai lentă memorie dar se folosește pentru că are cea mai mare capacitate de stocare din sistem.
- S.S.D. – SOLID STATE DRIVE – este mult mai rapid decât hard diskul și-l înlocuiește mai ales în dispozitivele mobile cum ar fi telefoane inteligente și tablete (unde este R.O.M), laptop-uri, și P.C.-uri unde avem nevoie de acces rapid la date.
- STICK – FLASH MEMORY DRIVE – are aceeași tehnologie ca S.S.D -ul dar se conectează din exteriorul sistemului de calcul la interfața U.S.B. – UNIVERSAL SERIAL BUS.

În video 2 de mai jos se explică foarte clar diferența dintre H.D.D. și S.S.D. Ceea ce nu se spune este că S.S.D. ul ca și stick-ul flash memory drive nu poate fi scris de mai mult de 1000 de ori în același loc pe când H.D.D.-ul poate funcționa în medie peste 2,5 milioane de ore dacă nu este supus la șocuri mecanice. De-asemenea în video 2 de mai jos nu se vorbește de latență care este înlocuită direct cu timpul de acces… la date.
https://www.youtube.com/embed/j5H7tkiFWgk?feature=oembed Video 2 Care sunt diferențele între HDD și SSD
După cum vedeți în figura 1 de mai jos H.D.D. (HARD DISK-UL) are capacitatea cea mai mare dar este cea mai lentă componentă de memorie având și latența mare. Acesta este motivul pentru care în sistemele de calcul mobile cum ar fi telefoane, tablete, laptop și chiar la computerele desktop hard disk-ul a fost înlocuit de S.S.D. (Solid State Drive) care este mai rapid.

Viteza memoriei crește cu rata de transfer și scade cu mărirea capacității de stocare. Și invers viteza memoriei scade când crește latența.
Atunci când sistemul de calcul este pornit, prima este alimentată memoria R.O.M. care verifică în B.I.O.S. existența și caracteristicile tuturor componentelor fizice conectate pe placa de bază și apoi dă controlul sistemului de operare care se încarcă în R.A.M. Atunci când sistemul de calcul se oprește corect datele și informațiile din R.A.M. se salvează pe suporturi de memorie externă altfel aceste date se pierd.
[ays_quiz id=’4′]
